Evaluarea riscurilor la locul de munca

Evaluarea riscurilor la locul de munca

Aceasta evaluarea a riscurilor este primul pas in implementarea masurilor de protectia muncii. Importanta sa este foarte mare pentru ca, bazandu-se pe o evaluare potential incompleta, responsabilul cu protectia muncii ar putea intocmi un plan ineficient de prevenire si protectie, iar securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor n-ar mai putea fi garantate, in ciuda eforturilor.

Legea 319/2006 are doua prevederi cu privire la evaluare:

Art. 7 – (4)

„Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

  1. sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
  2. ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice”

Art. 12 – (1)

„Angajatorul are urmatoarele obligatii:

  1. a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice”

Doua sunt modurile in care responsabilul cu protectia muncii poate face o astfel e evaluare. Mai intai, poate efectua analiza cantitativa, cu check-list, enumerand toate riscurile posibile si verificand existenta lor in unitate. Apoi, poate face si o analiza cantitativa, in baza careia sa determine nivelul de risc pe postul de lucru, totul in baza combinatiei intre gravitatea si frecventa consecintei maxime previzibile a actiunii factorului de risc asupra organismului uman.

Ca sa putem intelege cum se realizeaza, procedural, o evaluare a riscurilor, trebuie sa facem diferenta intre intelesurile cuvintelorrisc si pericol, in legislatia muncii. Astfel, pericol se refera la orice factor care l-ar putea vatama sau imbolnavi pe lucrator, in vreme ce risc desemneaza probabilitatea de aparitie si gravitatea unei unei vatamari sau imbolnaviri a lucratorului, ca urmare a expunerii la pericol.

Iata un exemplu simplu: presupunem ca un lucrator in amenajari interioare aflat pe santier taie, cu polizorul unghiular (flexul), placi ceramice de faianta pe care ulterior le va monta. Pericolul e reprezentat de flexul cu care lucratorul taie placile si care l-ar putea vatama (au fost numeroase cazuri in care, folosind o astfel de unealta, muncitorii si-au sectionat degete sau maini, ajungand chiar pana la a-si pune vietile in pericol) Riscul se refera la faptul ca, daca muncitorul este neexperimentat (probabilitate) si nu poarta manusile de protectie (gravitate), atunci probabilitatea ca un accident de gravitate insemnata sa se produca este foarte ridicata. Evaluarea riscului, in acest caz, inseamna estimarea celor doi factori, probabilitatea si gravitatea. Daca lucratorul va fi instruit in folosirea flexului, probabilitatea producerii unui accident de munca se va reduce. Iar in cazul in care lucratorul va primi si manusi de protectie, va scadea si gravitatea unui posibil accident de munca. Pericolul ca un accidentul se produca nu va poate fi, insa, indepartat pe deplin.

Procedural, evaluarea riscurilor are urmatoarele 6 etape:

  1. identificarea pericolului;
  2. eliminarea pericolului, daca situatia o permite;
  3. analizarea pericolului, in cazul in care eliminarea sa nu e posibila;
  4. evaluarea riscului;
  5. adoptarea de masuri pentru limitarea posibilelor vatamari;
  6. monitorizarea continua a riscurilor.

Stabilirea, respectarea si evaluarea normelor de protectie a muncii

Distingem doua tipuri de norme de protectie a muncii.

Inainte de toate, exista normele generale, valabile la nivel national, aplicabile si tuturor angajatorilor si lucratorilor, romani sau straini, care desfasoara activitati pe teritoriul tarii noastre. Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale creeaza acest cadru general, in contextul caruia stabileste apoi si norme specifice de protectia muncii.

Normele sunt revizuite periodic pentru a se stabili, la nivel de stat, daca acestea mai sunt de actualitate sau ar trebui schimbate. Ministerul Muncii colaboreaza cu Ministerul Sanatatii, care stabileste norme de sanatate in munca, si cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, in vedera organizarii pregatirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Standardele de securitate a muncii sunt elaborate in cadrul Comitetelor Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania.

Angajatorul trebuie sa elaboreze, la randul sau, instructiuni proprii de securitate a muncii, pentru a detalia si particulariza prevederile normelor generale, specifice si a standardelor de securitate a muncii.

Inspectorii de munca, angajati ai statului in cadrul Inspectiei Muncii, sunt cei care verifica respectarea legislatiei de protectie a muncii.

Share this post