Beneficiile respectarii normelor de protectie a muncii

Atunci cand lucratorii isi desfasoara in siguranta activitatea, angajatorul nu are decat de castigat. In primul rand, pentru ca productivitatea unitatii sale va creste, avand in vedere ca toti lucratorii vor fi capabili sa isi indeplineasca sarcinile de serviciu. Imaginea unitatii se va imbunatati si ea destul de repede, iar cresterea numarului de clienti ar trebui sa fie o consecinta fireasca a modului pozitiv in care ceilalti percep unitatea.

Respectarea normelor de protectia muncii va fi benefica si pentru buget, care, pe termen lung, va avea de castigat, daca unitatea reuseste sa previna accidentele de munca si imbolnavirile profesionale, spre exemplu, in loc sa se confrunte cu consecintele aparitiei sau indesirii acestora. Nu in ultimul rand, stiindu-se in siguranta, lucratorii vor fi mai eficienti, iar fluctuatia de personal inregistrata la nivelul unitatii va scadea.

Obligatiile angajatorului privind protectia muncii

Angajatorul are datoria de a le asigura lucratorilor cel mai sigur mediu de lucru posibil. Vorbim, pe de o parte, despre limitarea posibilitatilor ca lucratorul sa fie vatamat fizic de un utilaj sau de contactul cu o substanta, spre exemplu. Tot de angajator tine si limitarea, pe cat posibil, a efectelor pe care temperaturile extreme de la locul de munca le au asupra lucratorilor. Mai exact, daca temperaturile la care se lucreaza sunt extreme (peste 37 de grade Celsius, cu umiditate crescuta sau sub -20 de grade Celsius, cu vant puternic), angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii au acces la lichide cu care sa se hidrateze, ca alterneaza efortul dinamic cu cel static si ca au program scurt, daca situatia o impune.

Tot de asigurarea unor bune conditii de munca tine si combaterea stresului la locul de munca, aparut, de regula, din pricina ca cerintele postului nu se potrivesc cu capacitatile si asteptarile lucratorului. Desi stresul nu este o boala in sine, existenta sa la locul de munca l-ar putea imbolnavi pe lucrator, asa ca, la acest moment, se discuta nu doar la nivel national, ci si la nivel European, in vederea stabilirii de norme specifice mai eficiente pentru combaterea sa.

Legile in vigoare stabilesc cine si ce sarcini trebuie sa isi asume, in vederea asigurarii securitatii si sanatatii in munca.

Desemnarea responsabilului cu protectia muncii

Daca numarul de lucratori e mic, iar activitatile pe care acestia le desfasoara nu sunt dintre cele mai periculoase, angajatorul s-ar putea ocupa singur de activitatile specifice securitatii si sanatatii in munca. Lamuriri ofera textul HG 1425/2006, emisa pentru aprobarea normelor metodologice ale Legii 319/2006.

Art. 16. – (1)

„In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

5. a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5.”

Cu alte cuvinte, nedesfasurand activitati incluse in anexa 5, lucratorul nu este expus la substante cu potential toxic ridicat, nu lucreaza in medii foarte periculoase (sub apa, in exploatatii miniere sau altele de foraj, pe santiere cu risc de surpare, in industria metalurgica, in constructia de nave sau in productia de bauturi distilate), nu fabrica si nu manipuleaza nici explozibili, nici materiale pirotehnice si nici substante inflamabile, nu vine in contact cu recipiente care sa contina gaze comprimate sau lichefiate, nu asigura paza si protectie etc.

Art. 16. – (1)

„(b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;

1. c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.”

Deci, pentru a putea sa managerieze singur problemele de protectia muncii, angajatorul trebuie sa faca dovada ca a studiat:

– cadrul legislativ general referitor la sanatatea si securitatea in munca

– concepte de baza referitoare la sanatatea si securitatea in munca

– notiuni despre riscuri generale si prevenirea lor

– notiuni despre riscuri specific si prevenirea lor in sectorul corespunzator activitatii intreprinderii si/sau unitatii

Daca insa numarul de angajati e mai mare de 9 sau activitatile profesionale prezinta risc sporit pentru lucrator, angajatorul este obligat sa desemneze unul sau mai multi responsabili cu activitatile de protectia muncii, dintre lucratorii angajati, cu norma intreaga, in baza unui contract individual de munca.

Desemnarea se face prin decizie scrisa a angajatorului. De regula, decizia contine si o anexa in care sunt mentionate noile atributii ale responsabilului.

Responsabilul cu protectia muncii trebuie sa fie absolvent al unei forme tehnice de invatamant, de preferinta superioara, si al unui curs de profil de 40 de ore.

De asemenea, potrivit prevederilor Legii 319/2006, angajatorul are obligatia de a stabili cator lucratori le aloca sarcini privind securitatea si sanatatea in munca.

Art. (22) din Legea 319/2006 :

„(1) Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.

(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.”

In cazul in care unitatea are peste 250 de angajati sau lucratorii desfasoara activitati prevazute in Anexa 5 a Legii 319/2006, deci unele cu risc sporit, angajatorul este obligat sa infiinteze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie. Functionarea acestora este, de asemenea, reglementata de prevederile legii 319/2006.

Art. (24) din Legea 319/2006 :

„(1) Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza in subordinea directa a angajatorului ca o structura distincta.

(2) Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.

(3) Angajatorul va consemna in regulamentul intern sau in regulamentul de organizare si functionare activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de prevenire si protetie are capacitate si mijloace adecvate. ”

Externalizarea serviciilor de protectia muncii

HG 1425/2006 mentioneaza si situatiile in care angajatorul este obligat sa externalizeze serviciile de protectia muncii. Mai exact:

Art. 16. din HG 1425/2006:

„In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”

Cu alte cuvinte, atunci cand un angajator nu are capacitatea de a identifica toate riscurile si, in consecinta, de a elabora un plan bine documentat pentru limitarea acestora si nu poate asigura implementarea sa, in toate fazele, inclusiv cea de instruire a personalului, se impune externalizarea activitatilor de protectia muncii.

Atentie! Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Aceasta comisie se reuneste la nivelul Inspectoratelor Teritoriale de Munca.

 Externalizarea serviciilor de asigurare a securitatii si sanatatii in munca (ssm) nu il scuteste, insa, pe angajator de obligatiile sale in acest domeniu. El este, in continuare, dator sa le asigure lucratorilor sai cel mai sigur mediul de munca posibil.